Visam in alb si roșu

Câtă profunzime iti cunosc ochii ce-ți plâng fara ecou...
E Martie...pe-un leagan de ghiocei..

Visam sa atarn stelelor salbe de flori rezemandu-mă de un Stol de ingeri
Mă intrebi mereu de unde te desprind?
Din liniștea cu care iubesti Primavara

Cat imi place sa ascult in alb si roșu marea prin palmele tale
Cand spună marii danseaza pe sevalete toată maduva primăverii
Fluiera fluturii albi,emotiile tremura,inima rastoarna clepsidre roșii
Nu mă pot dezlipi de timpul alb care umple cufere cu fluturi
Nu-mi pot topi sufletul decât in pumnii plini cu Iasomie frageda
Azi simt cum ard roșu,deasupra stolului de porumbei
Cum in mine fosneste Primavara ce arde cerul in flori nemuritoare
Iubesc amiezile prafuite-n moscul rasuflarilor cu care florile te caută
Fara umbre-ți voi porta prin labirintul nostalgiilor, umbra pașilor tai

Prea multi fluturi iti fredoneaza inima
Prea multi ciresi innebunesc liniștea cu care te caut
Prea mult alb plange profunzimea florilor
Prea mult roșu suspina amurgurile necoapte

Câte salbe de ghiocei sa atarn stelelor?
Sa -ți pot darui Martie crosetat din doua inimi..

Respir alb,
Iubesc roșu
Cu fragilitatea ta albă ating infinitul dintr-o Primavara roșie