Doar nopți venetiene cu manunchiuri de stele vechi...
Respir,fara sa ranesc marginea nopții,
Farmecul cu care mi-e dor rezeama umerii cerului.
Mă tangui in eternitea cu care stele iti saruta singuratatile
Deasupra pleoapelor vor prinde primii muguri de dor
Fara sa tradez irisul nopții sub cerul ars
Vom fosni in palme manunchiuri de stele
Intr-un priveghi albastru vor dormi cascadele de ingeri.
Tacerea ce picura etaleaza ploi fara experiența
Nu fac mutari din sahul noptii,simt luna pansand irisul inimii
Si atât de fragil mă biciuie raiul prin muzica ochilor ce plâng
Astept sa mi te ofilesti pe buzele-mi albastre
In infinitul inimii toți norii plâng samburi de stele..
Nenascuta fericire,presara întuneric
Se trag cortinele cerului ,
Păsările pheonix imi brodeaza inima in curcubeu albastru......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu