Orizonturi pudrate in simfonii...
Urla fragilitatea fosnind pietrele,in genunchi perechile de pași danseaza in ploaie.
Fotografiez cristalinul zilei fara sa ranesc dinstanta dintre noi,umbrele devin palide sub chipul zilei ingehunchiata de matanii.se rataceste tacerea sub templu de castani unde inimile stau sadite fara sa sugrume trifoii din coltul ochilor.
Vanez prin maduva zilei cum se tatueaza curcubee in aripile asfintitului.
Epatez prin franjurile de cuvinte,prin ore fragede,prin scrumul din pupile.....
Va fi atat de fraged timpul cand Vor cânta atât de dur castanii mâine,cand porumbeii,in cufarele de argint isi vor pansa ranile intr un rai dezgolit de inimi.
Sub invelis de pleoapa,intr un tango ravasit,se vor revarsa zori de dantela,doar așteptând.
Mai putin ruginii,se vor dezmierda ranile fara puls,in felinarele de jaratec unde trandafirii mult prea surzi se vor stinge.
Mă apuc din aripi de ziar sa creez trandafiri....
Mii de aplauze acum,mereu,in alb si negru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu